Istoria localităţii

Comuna Ecaterinovca este o localitate situată la o distanţă de 62 km de capitala ţării, mun. Chişinău şi la o distanţă 7 km de centrul raional Cimişlia.

Denumirea satelor din componenţa comunei: s. Ecaterinovca şi s. Coştangalia. Din puct de vedere istoric, s. Ecaterinovca a fost înfiinţat în anul 1859, iar s. Coştangalia în anul 1814, poziţia geografică: partea de sud a Republicii Moldova şi partea de nord a raionlui Cimişlia. Comuna Ecaterinovca are o suprafaţă totală de 40,31 kilometri pătraţi, fiind cuprinsă într-un perimetru de 42,90 km.

Deşi Coştangalia şi Ecaterinovca sunt localităţi relativ tinere, ele au fost succedate în negura anilor de alte aşezări străvechi. Pentru o mai bună cunoaştere a ceea ce a fost până la noi, de unde ne vin strămoşii şi de unde-şi i-au începutul satele noastre, cum au înfruntat urgiile timpului sau ale năvălitorilor, prezentăm o scurtă trecere în revistă a evoluţiei umane în spaţiul pruto-nistrean.

Satul Ecaterinovca este un sat modern şi aranjat, situat în partea de nord a raionului Cimişlia, la o departare de 7 km de centrul raional, 25 km de la calea ferată Mihailovca, 31 km de la or. Hînceşti. Pe moşia acestui sat au locuit oameni şi în vremuri străvechi. Despre aceasta ne vorbeşte faptul că aici sunt 2 vetre de sate părăsite în adîncul secolelor. O vatră de sat are o vechime de circa 3.300 -3.400 ani, adică din epoca bronzului, secolele XIV-XIII. Hr. Alte două vetre de sate părăsite au o vechime de peste 1.500 ani şi se atribuie epocii, cînd Imperiul Roman a cucerit şi a dominat Dacia.

Locuitorii satului erau sedentari, se ocupau cu agricultura şi diferite meşteşuguri, aveau relaţii de comerţ cu oraşele Imperiului Roman şi alţi vecini, foloseau în acest scop moneda romană. Aveau case mari făcute din nuiele şi unse cu lut. Satele au fost prădate şi arse.

În preajma năvălirii hunilor din 376 e. n. a fost săpat şanţul şi ridicat valul de apărare cunoscut sub denumirea Troian şi Valul lui Traian de Sus, urmele căruia s-a păstrat pînă în prezent traversînd neîntrerupt moşia satului. De la cei care veneau pe aceste locuri la prădat şi la păscut vite au rămas 10 movile făcute din pămănt, în care se află mormintele nomazilor.

Satul s-a format pe baza cîteva cătune existente în sec. XIX: Făgădău, Hutor, Burzovca (Bîrzovca), Blagodati. De la începutul sec. XX e menţionată cu statut de colonie germană, purtind denumirea Ecaterinovca. Documentele vremii o atestă precum urmează: 1859 – Burzovca, împreună cu Făgădău şi Blagodati, cătune în jud. Tighina (Bender), cu 33 de gospodării şi 132 de locuitori; Ecaterinovca, colonie germană în jud. Tighina, plasa Cimişlia, populaţie venită din Bavaria, stabilită aici în 1908, 104 clădiri, 555 de locuitori, primărie, biserică protestantă, şcoală primară, poştă rurală, moară de aburi, prăvălii.

La recensămîntul populaţiei din 1930 localitatea Ecaterinovca din jud. Tighina, plasa Cimişlia, avea 685 de locuitori, dintre care 653 – germani, 15 – români, 9 – evrei ş.a.

Conform împărţirii administrativ-teritoriale din 1943, Ecaterinovca avea statut de comună rurală şi tinea de jud. Tighina, plasa Cimişlia, cu localitatea subordonată administrativ – Valea Perjei. După cel de-al Doilea Război Mondial la Ecaterinovca (raionul Cimişlia) se formează o gospodărie agricolă de stat (sovhoz), evenimentul contribuind la sporirea numărului de locuitori şi la dezvoltarea economică a localitătii.

Satul Coştangalia este situat în partea de nord a raionului Cimişlia, la o departare de 18 km de la primăria comunei, de 25 km de la centrul raional, 43 km de la calea ferată Mihailovca şi 80 km de la capitala ţării or. Chişinău. Coştangalia e situată lîngă un hîrtop, la 5 km pe stânga a rîului Cogâlnic, între satele Suric şi Gradişte. Coştangalii a fost înfiripată de imigranţi trans-dunăreni la sf. sec. XVIII – în zorii sec. XIX,  pe baza unor cîşle tătăreşti părăsite, care s-au succedat în valuri, plecând şi revenind. La început îşi făceau mici căsuţe sau bordeie, cât reuşeau într-o vară şi-o toamnă, un staul pentru animale. Cei ce rezistau, bărbaţi tineri şi viguroşi, îşi aduceau mirese din sate vecine. Ajutaţi de socri şi rude era mai uşor să-şi sporească gospodăria.

“Se crede, că satul Coştangalia, în formaţia sa actuală, ar data de pe la finele veacului XVIII”.  

Istoricul Vladimir Nicu, în îndreptarul bibliografic Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi, susţine ca primă atestare documentară a avut loc în anul 1814. Aşezarea s-ar fi reîntemeiat pe vatra sa de altă dată, luată cu hapca de tătarii nogaici şi părăsită apoi. Păstrându-i doar numele, probabil, pentru a nu uita trista perioadă de înstrăinare a vetrei natale. Săpăturile arheologice şi documente străvechi arată, că în apropiere de râul Cogâlnic a existat un sat tătăresc, Togai Costangalâ. Numele topic Coştangalia redă numele unui trib de tătari nogaici – costamgalâ.

După schimbarea jugului turcesc-tătăresc cu cel rusesc, viaţa basarabenilor rămâne la fel de grea, fapt recunoscut chiar de călătorii ruşi. Casele coştangalienilor erau din nuiele unse cu lut, mai târziu zidite din chirpici de pământ şi paie. Scunde, acoperite cu paie ori stuf, cu o singură uşă, două-trei gemuleţe. Interiorul casei cuprindea trei camere: o tindă, un dormitor şi Casa Mare.

La 1917 “Coştangalia, aflată la 10 km de Cimişlia, era un sat sărac şi mic – vreo 400 locuitori, dintre care doar 10 ştiau să scrie şi să citească. Un sat fără şcoală şi punct medical. Şcoală se găsea la 4 km, în satul vecin Gradişte”.

Tot pe timpul românilor, în casa unui gospodar s-a deschis prăvălie, unde, în anumite zile, “venea un evreu din Cimişlia şi vindea chibrituri, mucuri de feştilă, lumânări de său şi de ceară, sare şi peşte sărat, cuie,  săpun de rufe, smochine, păstăi dulci, bomboane şi turte”.

Dar cel mai important eveniment a fost, desigur, deschiderea şcolii primare de 3 clase. Pădurea de la Bocancea a fost sădită cu diferite specii la sfîrşitul anilor `50 – începutul  anilor `60, cu participarea locuitorilor din sat.